Mă doare...privirea ta.
Am așteptat iarna mai mult ca oricând. Te-am așteptat mai mult ca orice...Tu încă mă aștepți...
Mă doare amintirea ta printre fulgii de nea...Cât timp a trecut de atunci? O oră? O zi? O săptămână? O lună? Un an? Un veac?...O eternitate!
De ce nu mi-ai spus că tu ai fost mereu umbra din spatele meu?...De ce nu mi-ai spus că seara eu sunt ultimul tău gând?...
Nu contează ce va fi în viitor...Azi te doresc doar pe tine! Privește-mă! Privește-te! Nu te urâ pentru simplul fapt că te venerez într-o pictură...Doar în fața acelui ''tu'' aș putea plânge, aș putea zâmbi, aș putea șopti un ''iartă-mă'', un ''te iubesc'', un ''te rog'', un ''mai stai'', un ''nu pleca''...
Știu că tu ai devenit etern numai pentru mine...
Fără tine...jocul de șah nu ar mai avea sfârșit, trandafirii nu ar mai avea motiv să înflorească, zborul păsărilor nu ar mai prevesti schimbarea, toamna ar fi eternă, apa ar acapara pământul și ar stinge focul...
Fără tine...eu nu aș mai fi avut de ce veni pe această lume!
Fără tine...nu aș mai avea de ce să-i mulțumesc Lui Dumnezeu pentru fiecare zi în care încă mă mai îmbăt cu parfumul existenței tale.
Chiar dacă nu ne-am fi ''întâlnit''....ai fi rămas tot cu mine?
