Liniște...Pe măsuța din cameră...pe o farfurioară sunt trei Biscuiți...iar alături...o vază în care sunt doi Trandafiri...Biscuiții...îmbrăcați frumos într-un strat optimist de ciocolată...povestesc fiecare în parte ...despre sufletele peste care și-au lăsat amprenta...despre cum trăiesc fiecare clipă cu o intensitate infinită...fără a le păsa că păcatele vechi vor arunca umbre lungi peste ei...Pur și simplu aparțin unei lumi paralele cu cea a Trandafirilor...
Trandafirii...își povestesc trecutul...pierd zile și nopți...se pierd în iluzii...în vorbe...în speranțe efemere...în orizontul lumii...se pierd în ei înșiși...
Pentru Trandafiri...există puncte cardinale...busole...hărți...compase...unghiuri...cuvinte...pagini nescrise...comori...și...trecerea ireversibilă a timpului....
Pe pervazul geamului...nisipul din clepsidră se scurge...anunțând...puterea infinită a vieții de a spulbera totul...
Va veni ziua când Biscuiții se vor învechi...iar Trandafirii se vor ofili de dorul lor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu