Ecou

- Universul o tulbura...Pentru ea toate s-au oprit în loc...Cine era? Un eremit? Un mister? Un boboc de trandafir? Un personaj dintr-o carte? O fantezie...??
Un singur lucru știu sigur... a spus de ''n'' ori  ''Adio''...unor lucruri care îi aparțineau în totalitate.
Și în ciuda lor...se simțea mai singură ca niciodată. A spus că nu mai are pentru ce trăi chiar în momentul în care Universul s-a  gândit să o binecuvânteze. Nu-și găsea locul...
Era atât de frumoasă...Nu a vrut să creadă și nici să înțeleagă...că au existat ființe care și-au înfruntat propria reflexie doar pentru ea...Era muza lor.
Și a mea...Mereu mi-a lipsit curajul să-i spun ''Am nevoie de tine''...Parcă aș cunoaște-o de o veșnicie...De o veșnicie parcă o iubesc...Mereu a existat un pasaj din sufletul ei pe care nu l-am putut descifra...Nu am știu că dorul de ea mă v-a spulbera...I-am spus că nu o voi putea uita niciodată...Ea nu m-a crezut...Dar a știut că eram făcut pentru ea...Timpul nu mi-a vindecat rana...Acum realizez...niciodată...nu mi-a aparținut...Trebuia să-i spun totul..inainte  să o pierd definitiv! suspinând printre lacrimi Cel cu Cămașa Neagră.

- Renunță la tot ce îți amintește de ea! spuse Animal-Print...uitându-se fix la eșarfa roșie de la gâtul lui.

La mii de kilometri depărtare...Dantelă Neagră stătea în ploaie...întrebându-se:'' Doamne, de ce plângi?''

Smile

    Um zambet nu se plateste, dar valoreaza mult; el ii imbogateste pe cei ce il primesc si nu-i saraceste pe cei care il daruiesc. Dureaza un moment, dar se pastreaza in minte o vesnicie.
    Nimeni nu este atat de bogat incat sa nu aiba nevoie de un zambet, dar nici atat de sarac incat sa nu-l poata oferi.
    Zambetul este un gest tandru de prietenie. El deschide sufletul impovarat si reda speranta celui descurajat.
    Cand intalnesti pe cineva care nu este in stare sa-ti zambeasca, chiar daca tu ai merita-o, fii marinimos si zambeste-i tu intai, caci tocmai de acest gest are cea mai mare nevoie!!!

Chiar dacă...

''În sufletul nostru există multe lucruri la care nici măcar nu știm cât de mult ținem. Sau, dacă ajungem să trăim fără ele, o facem pentru că amânăm de la o zi la alta să le luăm în stăpânire, de teamă că vom da greș sau că vom suferi.'' – Marcel Proust

Noapte...și singurul lucru care îmi răspunde e trecutul...
Secundele,minutele,orele,zilele,săptămânile,lunile trec...iar eu pierd treptat...câte o bucățică din mine...
A venit toamna...frunzele cad...și eu mă ''opresc'' în loc!
Cine sunt ?
Tu...nu ai plecat niciodată...tu...ai rămas...
Știi...atât de tare mi-am dorit să rămâi lângă mine...încât ai ajuns să-ți fie teamă că voi pleca de lângă tine...
Nu știu cine sunt...nu știu cine ești...dar amândoi răscolim cenușa trecutului...
Se spune că fiecare persoană...are în această lume...un suflet-pereche...cărui îi aparține!
Niciodată nu m-am gândit că cel pe care îl iubesc...nu-mi va aparține în întregime...
Mă omoară acest gând...

În vise...

O mulţime de oameni...

Copiii care vor să ajungă cât mai repede în parc, care vor ca mama să le cumpere îngheţată...Mame care vor doar să le cumpere nenorocita aia de îngheţată doar pentru a-i face să tacă. 

Adolescenţi care păşesc grăbiţi, cu căştile în urechi. Adolescenţi îndrăgostiţi care râd. 

Adulţi care se grăbesc spre serviciu, adulţi care sunt ocupaţi...

O mulţime de oameni...

O mulţime de oameni printre care încerc să mă strecor, iar ochii mei pe tine caută în zadar.

O mulţime de oameni care mă privesc, mă analizează...dar tot ce vreau eu e să te găsesc pe tine.

O mulţime de oameni care fie îmi vor binele, fie vor să mă rănească. Dar eu nu îi bag în seamă, vreau doar să te văd, ştiind că acest lucru mă va face să mă simt ocrotită.

O lume întreagă...dar puţini oameni adevăraţi.