Was that really necessary?

A-ţi fie frică de dragoste înseamnă a-ţi fi frică de viaţă, iar când îţi este frică de viaţă, eşti pe 3 sferturi mort.
SERIOS?!
Câţi 13 ani are cel care a scris asta???
Ooo...acum ar trebui să sară cei îndrăgostiţi şi să strige că nu am dreptate, că nu ştiu, că nu, că nu, că nu...
Am mai scris asta într-un alt articol. Atunci am judecat aceea persoană. Cum să nu mă lase s-o iubesc?! De ce nu acceptă?! Îi este frică?!
Ei bine, nu e exclus. Cum să nu îţi fie frică dacă atunci când ai pus suflet, când ai lăsat de la tine atâtea ţi s-a răspuns cu...indiferenţă?! Asta dacă ţi se răspunde.
Da, nu am dat niciodată 2 bani pe iubire. Şi când am făcut-o, m-am fript. Ştiu, ştiu, omul este cel mai fericit atuncă când iubeşte, atunci când este îndrăgostit. Ha-ha!

BANG!!!

BANG!
-Nuuuuuu!!!!! se auzi un strigăt în noaptea neagră şi cineva începu a plânge de neputinţă...

Doar cu câteva clipe  în urmă, Agent Dantelă Neagră se aşeză la masă, în dreapta protejatei sale.
-În sfârşit suntem cu toţii! De când aştept clipa asta!!! spuse ea, uitându-se fix în Ochii Negri ai bărbatului din faţa sa.
-Chiar e necesar? întrebă Necredinciosul, trecându-şi o mână în părul şaten.
-DA, ESTE NECESAR! spuse răspicat Dantelă Neagră, trântind cu pumnul în masă. Şi mă veţi asculta, clar?!
Preţ de câteva secunde se lăsă liniştea. Dar apoi se auzi un râs pervers şi din umbră apăru Papion.

Press Pause

-Până când ai să te mai chinui?
Cum să fac?! Ce să fac?! Ce să cred?! Pe cine să cred?!
Cu toţii avem clipe de astea. Clipe disperate. Clipe în care nu ştim ce să facem, clipe în care vrem doar să luăm o pauză de la toţi şi de la toate.
-Am nevoie de o pauză...nu ştiu ce e cu mine...nu mai pot...nu ştiu încotro să apuc şi mai ales cu cine.
-Vreau să fii bine. Atât. Nu mai vreau să văd şuroaie de lacrimi şi sacrificii.

Alte...dulciuri!

Aşteptăm toată săptămâna ziua de vineri...
Aşteptăm tot anul să vină vara...
Aşteptăm toată viaţa să vină fericirea...
Dar oare e de ajuns să aşteptăm? Eu una m-am săturat să o aştept aşa că am pornit în căutarea ei!
Oare nu caut unde trebuie? UNDE TE ASCUNZI, FERICIRE? Tu şi iubirea, voi două faceţi zile amare tuturor. Despre voi se scriu cărţi, să fac filme, toţi vă cautăm toată viaţa.

Dulciuri

Vezi...? E noapte! Și suntem numai noi doi...Papion! Iar zâmbetul tău seducător de obraznic...îmi dă ''fiori''! Mmmm...iubesc mirosul tău de tămâie! Unde ai fost atâta timp? Nopțile au fost ''goale'' fără dulceața atingerilor tale . Și...mă bucur că ai revenit! Și...abia aștept să mă arunc în apele tale tulburi!
Nu privi înapoi...sărută-mă și savurează-mi parfumul de mentă. Hai să ne iubim într-un mod scandalos. Doar știi că-mi place să mă otrăvești! Tu...ești dreptul meu! Și...promit...de data asta fără mănuși!

Stropi de parfum

Departe suntem unul de celălalt. De ce ? De ce ? De ce ? Mă chinui și nu înțeleg de ce caut în continuare urma pașilor tăi care s-au pierdut în noapte...
Știi că fiecare clipă din viața mea îți este dedicată? De ce nu mi-ai spus că sub privirea enigmatică a ochilor tăi...se află un suflet ''parfumat'' de regrete ? Știi că ești singurul care m-ar ''aprinde''...atunci când lumina s-ar ''stinge''? Știi că oamenii...nu vor ca eu să te iubesc? Dar lor nu le pasă că Dumnezeu te-a trimis în calea mea! Ei nu știu...că datorită ție am cunoscut necunoscutul din mine. Ei nu știu...că fiecare clipă pe care o sacrifici pentru mine...o voi purta în urma mea ca un păcat nemărturisit. Nu! Pentru ei aceste rânduri sunt vorbe goale...!