Chiar dacă...

''În sufletul nostru există multe lucruri la care nici măcar nu știm cât de mult ținem. Sau, dacă ajungem să trăim fără ele, o facem pentru că amânăm de la o zi la alta să le luăm în stăpânire, de teamă că vom da greș sau că vom suferi.'' – Marcel Proust

Noapte...și singurul lucru care îmi răspunde e trecutul...
Secundele,minutele,orele,zilele,săptămânile,lunile trec...iar eu pierd treptat...câte o bucățică din mine...
A venit toamna...frunzele cad...și eu mă ''opresc'' în loc!
Cine sunt ?
Tu...nu ai plecat niciodată...tu...ai rămas...
Știi...atât de tare mi-am dorit să rămâi lângă mine...încât ai ajuns să-ți fie teamă că voi pleca de lângă tine...
Nu știu cine sunt...nu știu cine ești...dar amândoi răscolim cenușa trecutului...
Se spune că fiecare persoană...are în această lume...un suflet-pereche...cărui îi aparține!
Niciodată nu m-am gândit că cel pe care îl iubesc...nu-mi va aparține în întregime...
Mă omoară acest gând...

Oricât de mult te-aș iubi...niciodată nu te voi putea iubi aât de mult...pe cât îți duc lipsa...
Aș fi vrut ca lumea...să-mi spună atunci când te-a durut sau când te-ai bucurat...dar nimeni nu a facut-o!
Chiar dacă...sunt rare clipele în care suflete noastre ''îmfloresc'' impreună...eu te regăsesc pretutindeni...în fiecare pală de vânt...în surâsul fiecărui copil...în ochii fiecărui străin...
Tu...m-ai făcut să pendulez precum zborul unei păsări...între real și imaginar.
Când mă aștept mai puțin...tu mă ''strigi'' din oglindă...ca să-mi amintești un singur lucru esențial...viața este un roman.
Reaprinde acestă lumină care s-a stins!
Vino înapoi la mine...chiar dacă nu mai am ce să-ți ofer...!