Cum să fac?! Ce să fac?! Ce să cred?! Pe cine să cred?!
Cu toţii avem clipe de astea. Clipe disperate. Clipe în care nu ştim ce să facem, clipe în care vrem doar să luăm o pauză de la toţi şi de la toate.
-Am nevoie de o pauză...nu ştiu ce e cu mine...nu mai pot...nu ştiu încotro să apuc şi mai ales cu cine.
-Vreau să fii bine. Atât. Nu mai vreau să văd şuroaie de lacrimi şi sacrificii.
Nici eu nu mai vreau...Nu mai vreau să-mi pun zeci de întrebări al căror răspuns nu-l voi afla niciodată, nu mai vreau să lupt de una singură, nu mai vreau....nu mai pot...am obosit...
Aş vrea să dau timpul înapoi...îmi vreau viaţa liniştită şi chiar plictisitoare de la început...vreau să fiu din nou eu...
Sau măcar să se opresc timpul...să se oprească toate...durerea....
Dar nimănui nu-i pasă...ţie nu-ţi pasă..
,,Din codru rupi o rămurea
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moarte mea!''
In aceasta lume dezlantuita trebuie sa avem curajul sa ne pastram integritatea pentru a putea trai intr-un Univers al nostru in care sa avem curajul sa atragem cat mai multi adepti ai iubirii pentru iubire...sufletul nu are varsta si poate fi vesnic tanar daca stim sa-l protejam...viata este o experienta pe care toti oamenii trebuie s-o experimenteze dar este important sa pasim pe drumul cunoasterii si sa avem curajul de a planta un copac pe drumul nostru pentru a marca ca am trecut pe acest drum intr-un timpul nostru...iar daca cineva, candva, va rupe o ramurea din copacul nostru, acea ramurea sa poata sa-i spuna povestea celui care a trecut pe acel drum...
RăspundețiȘtergere