BANG!!!

BANG!
-Nuuuuuu!!!!! se auzi un strigăt în noaptea neagră şi cineva începu a plânge de neputinţă...

Doar cu câteva clipe  în urmă, Agent Dantelă Neagră se aşeză la masă, în dreapta protejatei sale.
-În sfârşit suntem cu toţii! De când aştept clipa asta!!! spuse ea, uitându-se fix în Ochii Negri ai bărbatului din faţa sa.
-Chiar e necesar? întrebă Necredinciosul, trecându-şi o mână în părul şaten.
-DA, ESTE NECESAR! spuse răspicat Dantelă Neagră, trântind cu pumnul în masă. Şi mă veţi asculta, clar?!
Preţ de câteva secunde se lăsă liniştea. Dar apoi se auzi un râs pervers şi din umbră apăru Papion.

-Bine, cum zici tu, dar hai odată!
-Papion dragă, spuse Print zâmbind, Print vrea un singur lucru de la voi!
-Oooo, vai! Cine are glas?! întrebară Ochii Negri, spre amuzamentul celorlalţi doi.
-AJUNGE! V-am adunat aici, după cum zicea şi Print, doar pentru un singur lucru. Vreau să dăm cărţile pe faţă! Gata cu investigaţiile, gata cu spionii, gata cu minciunile! Gata cu toate! Vrem adevărul!
-Asta era?! Adevărul?! întrebă indiferent Necredinciosul.
-Da, doar adevărul! spuse Print răspicat, iar acesta întoarse capul.
-Dragele mele, adevărul nu poate fi aflat aşa uşor...adevărul doare, dar mai ales COSTĂ, spuseră Ochii Negri.
-Cât costă, cât nu costă, eu vreau să-l aflu! Nu voi mai asta după voi! Nu de când treceţi graniţa!!!
-NOI?! Noi trecem graniţa?! întrebă Papion enervat. Nu noi trecem graniţa, ci voi! Voi nu găsiţi ce vă trebuie decât la noi! Voi veniţi de bună voie, ne vorbiţi, vă ajutăm, vă păstrăm secretele...
-Secretele distrug oamenii!!! Iar voi ştiţi prea bine asta! spuse Print.
-Ce ştii tu?! întrebă Papion cu dispreţ. Spu...
-Las-o aşa, spuse încet şi temător Necredinciosul.
-CE?! Cum s-o las aşa?! Ea nu are niciun drept să vorbească! Ea a fost cea care a trecut graniţa! Nu, dragă Print?
Print le acordă celor doi o privire ucigătoare. Necredinciosul aplecă capul, dar Papion râse malefic şi zise:
-Off, păreţi voi aşa duureee cu toată atitudinea asta, cu tot aspectul vostru şi rujul acela pervers de roşu, dar cu ce folos?! Spionii nu au viaţă, au aventuri, dar nu viaţă!
-Nu ocoli subiectul, Papion! spuse Dantelă Neagră, simţind cum îi creşte tensiunea.
-Nu înţelegi?! Nu vei afla nimic! spuse Ochi Negri, cuprinzându-l de mijloc pe Papion, dar se retrase când acesta îi acordă o privire rece.
-Hmmm...
Toţi se întoarseră spre Necredincios.
-Ai ceva de spus?! întrebă dispreţuitor Papion.
-Da...nu am putea să le spunem adevărul, dar cerând în schimb ceva?
-Eşti nebun la cap?! întrebă Ochi Negri şi începu să se agite.
-Nu-i o idee proastă, să ştii. Dacă vreţi să dăm măştile jos, le vom da...dar vă voi cere ceva în schimb..
-Ce anume?! întrebă scurt şi la obiect Dantelă.
-Păi ar pu...
-Dar nu credeţi că aţi luat deja prea multe?! Nu aţi furat de la noi timp, sentimente?! spuse răspicat Print.
-...lacrimi, nopţi nedormite, gânduri peste gânduri, continuă Dantelă.

De departe, o siluetă întunecată le urmărea mişcările. Cine ar fi crezut?! După atâta timp, cei 5 s-au întâlnit. Cum stau toţi acolo...Papion dându-se rotund, vrând să o enerveze pe Puternica Dantelă. Ochi Negri, nevenindu-i să creadă că femeia pe care o credea aşa liniştită nu e astfel...Necredinciosul, neştiind că cei cărora le spune ,,prieteni'' numai asta nu-i sunt şi că din cauza lor a ratat lucruri pe care viaţa nu ţi le oferă de două ori..Print, pierdută în spaţiu şi moartă, ca de obicei...
BANG!
Ceee?! Ce se întâmplase?! Nu vedea nimic!!!
-Nuuuuu!!!!
Liniştea nopţii fu întreruptă de un suspin, de un plâns disperat...