Domnul Papion

     În timp ce stăteam în mijlocul camerei...printre cărți și multe altele...muzica răsuna, grinda stătea să cadă....iar eu savuram o ciocolată amăruie.
La prima atingere a ciocolatei amărui pe buzele mele...mi-am adus aminte de Domnul Papion. Un zâmbet ștrengăresc se afișase pe chipul meu ... când prin fața ochilor mei se profilase ...amintirea lui.
Nu mă avea la suflet și nici eu pe el...dar ''ne iubeam'' într-un mod vag.
Hmmm...majoritatea sufletelor care l-au întâlnit ...dădeau cu tămâie în urma lui...dar pentru mine era...arrribbbbaaaaa de enervant în cel mai adorabil mod!

FINE

Cea mai mare minciună pe care o spunem, totuşi, cel mai des: SUNT BINE...
Sunt bine...de ce nu aş fi? Ce-i pasă lumii de tristeţea mea? Ce-i pasă lumii că eu simt că nu mai pot respira, că simt că mă prăbuşesc?!
Cine ştie câte ore am plâns, câte ore m-am gândit, câte ore am analizat...?!
Lumea nu stă pe loc din cauza durerii noastre...trebuie să ridici capul sus şi să mergi înainte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Eternitate efemeră

   Mereu am iubit Liniștea. În prezent am ajuns să o venerez. Doar atunci când liniștea domnește în jurul meu...toate amintirile sunt vii... mai mult ca oricând.
În acest moment liniștea mă înconjoară...M-am așezat la masă cu o ceașcă de cafea în față...după care am decis să pornesc totuși radioul...și cum nimic în viață nu e întâmplător...în acel moment se difuza piesa ''În lipsa ta''. Melodia mi-a adus aminte de Cel cu Cămașa Neagră...și fără să vreau ...am întors un număr de pagini din romanul vieții mele...înapoi.
Se spune că în viață să nu regreți nimic,că în momentul respectiv a fost exact ceea ce ți-ai dorit!

Celălalt trandafir

''Toată viaţa omului se rezumă la căutarea Celeilalte părţi, a jumătăţii, chiar dacă pretinde că aleargă după inţelepciune, după bani sau după putere. Orice ar obţine va fi incomplet dacă nu va reuşi să-şi găsească Cealaltă parte.''

Fiecare om își dorește să-și întâlnească jumătatea(un simbol al eternității)...iar eu am găsit-o...Jumătatea mea ...cea feminină.
O cunoșteam de mult timp...dar nu îndrăzneam să mă apropii de EA...iar când aveam șansa de a-i întinde mâna pentru a mă prezenta...eram spulberată din calea EI...de către niște Umbre.
Cum nimic nu e întâmplător...soarta m-a așezat în banca din spatele Ei...și atunci s-a întors către mine...întâmpinăndu-mă cu un zâmbet extrem de cald.
Într-un final ...avea să mi se dedice în totalitate ...și...credeți-mă...știa despre mine...mai multe decât aș fi știut eu vreodată.

Indiferenţa..

     Indiferenţa doare...oare chiar aşa e?
-DA, aşa este! spuse Agent Animal Print, îndreptându-şi privirea spre fereastră.
De ce crede ea asta? De ce credem noi, oamenii, aşa ceva?
Pentru că viaţa e nedreaptă şi mai primeşti şi câte un şut uneori!
Vrem ca cei pe care îi placem să ne bage in seama, facem din asta un scop, ne călcăm pe principii...şi pentru ce? Ce primim în schimb? INDIFERENŢA...

Secolul acesta se poartă ''Nebunia''

''Everybody's talking all this stuff about me 

Why don't they just let me live (Tell me why) 

I don't need permission 
Make my own decisions (oh)
That's my prerogative (It's my prerogative)...'' 

         Toți cunoaștem versurile acestei melodii...:>:>...sunt atât de delicioase...mai ales pentru cei ca mine...pentru cei care ''nu au leac''.
Cu ani în urmă ...când era difuzat videoclipul la TV...schimbam canalul pentru că nu-mi plăcea să o văd pe cântăreață cum sare cu mașina în piscină sau cum își arată lenjeria intimă(din dantelă neagră). Astăzi...gestul ei ''nebunesc'' de a sări cu mașina în apă..l-aș face și eu.
Daaa...și nu numai asta.Cine mă cunoaște știe ce înseamnă la mine ''nebunie''.Cel mai bine cunoaște ...(după cum spunea ''un mare filozof'')...''Jumătatea mea'' și Șobolanul.

Și mâine și poimâne....

''Numai filozofii privesc cu telescopul orice fapt mărunt, ca să ajungă la cine știe ce concluzii abracadabrante. Viața e mult mai simplă!''-Mihail Drumeș

Nu am putu decât să-i iubesc,dar nu și să-i salvez....
I-am primit pe toți în grădina mea cu trandafiri....le-am spus că pot să rămână cât vor ei...dar au plecat fiecare la timpul lui și nu se vor mai întoarce niciodată.
Le-am arătat Universul meu spunându-le că îl pot stăpâni fiecare in parte, cerându-le în schimb....o iubire eternă. Atât și nimic mai mult,dar am ajuns să cred că am cerut Imposibilul.

Și toate dor.....(experiment)

                                                                               

N-o să știm niciodată prin ce minune trecem de la vară înspre toamnă. Undeva se rupe un echilibru care n-are de-a face cu timpii calendaristici, cu temperaturile sau cu intemperiile. Toamna este, de fapt, o plăsmuire de aer și timp. Atât! Restul înseamnă imaginația fiecăruia dintre noi. Împodobim timpul și aerul aidoma unui pom de Crăciun: frunze, ploi, ruginiu, melancolie… Toamna nu este ceea ce am crezut noi ani de-a rândul, fie că a fost vorba de copilărie, de adolescență sau de vârsta unui om mare.

" Nu doare sa gandesti!"

     

      Am auzit deseori aceasta expresie si mi se parea amuzanta. E adevarat ca daca iti folosesti capacitatea ta de a gandi, nu vei suferi…fizic. Dar cum ramane cu suferinta sufleteasca? Oare chiar nu e dureros sa gandesti? Oare nu chiar aceasta capacitate a omului, de a gandi, de a intelege si de a reactiona, este motivul pentru care sufera? Oare nu este mai bine de cei care nu se folosesc de aceasta capacitate a omului? Si zilnic observ cum oameni, chiar persoane dragi mie, tanjind dupa fericire, ofera tot ce au ei mai bun, insa se lovesc de acest zid al indiferentei celor din jur. Observ cum persoane care isi uzeaza sentimentele pe niste “creaturi” lipsite de orice simtire, sunt cuprinse si ele in acest proces de transformare in vietati incapabile sa mai reactioneze, sa simta si sa traiasca stari sufletesti ce ne diferentiaza pe noi, ca oamenii, de celelalte vietati.

Capitolul I

Tacerea noptii a fost intrerupta de sunete provenite, probabil, de la tocurile unor pantofi. Intr-adevar, o silueta feminina inainta pe strazile intortocheate ,umbrite de cladirile vechi si scorojite ale micului oras. Pasea ferm, intr-o pereche de pantofi negri, fluturand paltonul si lasand in urma un parfum de lavanda. Coti de cateva ori pe strazile inguste si se opri in dreptul unei case ce nu era menita sa atraga atentia trecatorilor.