" Nu doare sa gandesti!"

     

      Am auzit deseori aceasta expresie si mi se parea amuzanta. E adevarat ca daca iti folosesti capacitatea ta de a gandi, nu vei suferi…fizic. Dar cum ramane cu suferinta sufleteasca? Oare chiar nu e dureros sa gandesti? Oare nu chiar aceasta capacitate a omului, de a gandi, de a intelege si de a reactiona, este motivul pentru care sufera? Oare nu este mai bine de cei care nu se folosesc de aceasta capacitate a omului? Si zilnic observ cum oameni, chiar persoane dragi mie, tanjind dupa fericire, ofera tot ce au ei mai bun, insa se lovesc de acest zid al indiferentei celor din jur. Observ cum persoane care isi uzeaza sentimentele pe niste “creaturi” lipsite de orice simtire, sunt cuprinse si ele in acest proces de transformare in vietati incapabile sa mai reactioneze, sa simta si sa traiasca stari sufletesti ce ne diferentiaza pe noi, ca oamenii, de celelalte vietati.