''Numai filozofii privesc cu telescopul orice fapt mărunt, ca să ajungă la cine știe ce concluzii abracadabrante. Viața e mult mai simplă!''-Mihail Drumeș
Nu am putu decât să-i iubesc,dar nu și să-i salvez....
I-am primit pe toți în grădina mea cu trandafiri....le-am spus că pot să rămână cât vor ei...dar au plecat fiecare la timpul lui și nu se vor mai întoarce niciodată.
Le-am arătat Universul meu spunându-le că îl pot stăpâni fiecare in parte, cerându-le în schimb....o iubire eternă. Atât și nimic mai mult,dar am ajuns să cred că am cerut Imposibilul.
Am sperat...și...am tot crezut în miracole....până când....am ajuns la concluzia că ''Speranța'' aduce suferință eternă. Ameliorează durerea,dar nu o vindecă.
Hmmm....timpul a trecut...și eu...visam la ''lucruri'' care nu aveau să se ivească niciodată!
Am privit lumea (ani la rând) printr-o casă de sticlă ...și când m-am ''arătat'' lumii cu brațele deschise...m-au ''construit'' în așa fel încât astăzi sunt incompletă...și..greu de recunoscut.
Am fugit de ''EI''...ajungând pe un drum al necunoscutului în care...nu-și face nimeni apariția.
Încetul cu încetul...mi-am clădit o fortăreață fixată bine din axiome și teoreme...care ascund un intelectual lucid, dominat de un adevărat demon al introspecției.
Astăzi ...încă mai cred în Imposibil...și încă mai rostesc ''Niciodată'' chiar dacă ( Niciodată să nu spui Niciodată)....iar în aceste lucruri voi ''crede'' și mâine și poimâine.....!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu