joi, 27 iunie 2013

Domnul Papion


     În timp ce stăteam în mijlocul camerei...printre cărți și multe altele...muzica răsuna, grinda stătea să cadă....iar eu savuram o ciocolată amăruie.
La prima atingere a ciocolatei amărui pe buzele mele...mi-am adus aminte de Domnul Papion. Un zâmbet ștrengăresc se afișase pe chipul meu ... când prin fața ochilor mei se profilase ...amintirea lui.
Nu mă avea la suflet și nici eu pe el...dar ''ne iubeam'' într-un mod vag.
Hmmm...majoritatea sufletelor care l-au întâlnit ...dădeau cu tămâie în urma lui...dar pentru mine era...arrribbbbaaaaa de enervant în cel mai adorabil mod!

Un păr impecabil de negru , doi ochi penali de căprui , un zâmbet criminal de sexy...și un suflet original de păcătos!
Nu știu dacă era un beautiful liar sau nu... dar făcuse tot posibilul să mă salveze din brațele Celui cu Cămașa Neagră...și degeaba...Mai devreme sau mai târziu...aveam de gând să-i fac un ''dosar penal''.
Obraznic de insistent și de nesimțit..s-a prezentat la proces cu un avocat al diavolului și cu dovezi împotriva Celui cu Cămașa Neagră.
Cu procesul câștigat ...ieșise pe ușa tribunalului la braț cu procurorul(EU)...readus la realitate. Singura persoană care mă aștepta în stradă era Jumătatea mea,lăsându-mă în grija ei...a dispărut. Atunci a fost ultima dată când l-am văzut pe Papion...
Realizasem mai târziu intențiile lui...și din când în când priveam la pozele în care trecutul înfățișa prezența lui...realizasem că nimic nu mai conta...dar totuși nu puteam să nu mă întreb în zadar: Ce ar fi fost dacă Papionul ar fi stat la gâtul meu...???


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu