Ecou

- Universul o tulbura...Pentru ea toate s-au oprit în loc...Cine era? Un eremit? Un mister? Un boboc de trandafir? Un personaj dintr-o carte? O fantezie...??
Un singur lucru știu sigur... a spus de ''n'' ori  ''Adio''...unor lucruri care îi aparțineau în totalitate.
Și în ciuda lor...se simțea mai singură ca niciodată. A spus că nu mai are pentru ce trăi chiar în momentul în care Universul s-a  gândit să o binecuvânteze. Nu-și găsea locul...
Era atât de frumoasă...Nu a vrut să creadă și nici să înțeleagă...că au existat ființe care și-au înfruntat propria reflexie doar pentru ea...Era muza lor.
Și a mea...Mereu mi-a lipsit curajul să-i spun ''Am nevoie de tine''...Parcă aș cunoaște-o de o veșnicie...De o veșnicie parcă o iubesc...Mereu a existat un pasaj din sufletul ei pe care nu l-am putut descifra...Nu am știu că dorul de ea mă v-a spulbera...I-am spus că nu o voi putea uita niciodată...Ea nu m-a crezut...Dar a știut că eram făcut pentru ea...Timpul nu mi-a vindecat rana...Acum realizez...niciodată...nu mi-a aparținut...Trebuia să-i spun totul..inainte  să o pierd definitiv! suspinând printre lacrimi Cel cu Cămașa Neagră.

- Renunță la tot ce îți amintește de ea! spuse Animal-Print...uitându-se fix la eșarfa roșie de la gâtul lui.

La mii de kilometri depărtare...Dantelă Neagră stătea în ploaie...întrebându-se:'' Doamne, de ce plângi?''

Smile

    Um zambet nu se plateste, dar valoreaza mult; el ii imbogateste pe cei ce il primesc si nu-i saraceste pe cei care il daruiesc. Dureaza un moment, dar se pastreaza in minte o vesnicie.
    Nimeni nu este atat de bogat incat sa nu aiba nevoie de un zambet, dar nici atat de sarac incat sa nu-l poata oferi.
    Zambetul este un gest tandru de prietenie. El deschide sufletul impovarat si reda speranta celui descurajat.
    Cand intalnesti pe cineva care nu este in stare sa-ti zambeasca, chiar daca tu ai merita-o, fii marinimos si zambeste-i tu intai, caci tocmai de acest gest are cea mai mare nevoie!!!

Chiar dacă...

''În sufletul nostru există multe lucruri la care nici măcar nu știm cât de mult ținem. Sau, dacă ajungem să trăim fără ele, o facem pentru că amânăm de la o zi la alta să le luăm în stăpânire, de teamă că vom da greș sau că vom suferi.'' – Marcel Proust

Noapte...și singurul lucru care îmi răspunde e trecutul...
Secundele,minutele,orele,zilele,săptămânile,lunile trec...iar eu pierd treptat...câte o bucățică din mine...
A venit toamna...frunzele cad...și eu mă ''opresc'' în loc!
Cine sunt ?
Tu...nu ai plecat niciodată...tu...ai rămas...
Știi...atât de tare mi-am dorit să rămâi lângă mine...încât ai ajuns să-ți fie teamă că voi pleca de lângă tine...
Nu știu cine sunt...nu știu cine ești...dar amândoi răscolim cenușa trecutului...
Se spune că fiecare persoană...are în această lume...un suflet-pereche...cărui îi aparține!
Niciodată nu m-am gândit că cel pe care îl iubesc...nu-mi va aparține în întregime...
Mă omoară acest gând...

În vise...

O mulţime de oameni...

Copiii care vor să ajungă cât mai repede în parc, care vor ca mama să le cumpere îngheţată...Mame care vor doar să le cumpere nenorocita aia de îngheţată doar pentru a-i face să tacă. 

Adolescenţi care păşesc grăbiţi, cu căştile în urechi. Adolescenţi îndrăgostiţi care râd. 

Adulţi care se grăbesc spre serviciu, adulţi care sunt ocupaţi...

O mulţime de oameni...

O mulţime de oameni printre care încerc să mă strecor, iar ochii mei pe tine caută în zadar.

O mulţime de oameni care mă privesc, mă analizează...dar tot ce vreau eu e să te găsesc pe tine.

O mulţime de oameni care fie îmi vor binele, fie vor să mă rănească. Dar eu nu îi bag în seamă, vreau doar să te văd, ştiind că acest lucru mă va face să mă simt ocrotită.

O lume întreagă...dar puţini oameni adevăraţi.

Was that really necessary?

A-ţi fie frică de dragoste înseamnă a-ţi fi frică de viaţă, iar când îţi este frică de viaţă, eşti pe 3 sferturi mort.
SERIOS?!
Câţi 13 ani are cel care a scris asta???
Ooo...acum ar trebui să sară cei îndrăgostiţi şi să strige că nu am dreptate, că nu ştiu, că nu, că nu, că nu...
Am mai scris asta într-un alt articol. Atunci am judecat aceea persoană. Cum să nu mă lase s-o iubesc?! De ce nu acceptă?! Îi este frică?!
Ei bine, nu e exclus. Cum să nu îţi fie frică dacă atunci când ai pus suflet, când ai lăsat de la tine atâtea ţi s-a răspuns cu...indiferenţă?! Asta dacă ţi se răspunde.
Da, nu am dat niciodată 2 bani pe iubire. Şi când am făcut-o, m-am fript. Ştiu, ştiu, omul este cel mai fericit atuncă când iubeşte, atunci când este îndrăgostit. Ha-ha!

BANG!!!

BANG!
-Nuuuuuu!!!!! se auzi un strigăt în noaptea neagră şi cineva începu a plânge de neputinţă...

Doar cu câteva clipe  în urmă, Agent Dantelă Neagră se aşeză la masă, în dreapta protejatei sale.
-În sfârşit suntem cu toţii! De când aştept clipa asta!!! spuse ea, uitându-se fix în Ochii Negri ai bărbatului din faţa sa.
-Chiar e necesar? întrebă Necredinciosul, trecându-şi o mână în părul şaten.
-DA, ESTE NECESAR! spuse răspicat Dantelă Neagră, trântind cu pumnul în masă. Şi mă veţi asculta, clar?!
Preţ de câteva secunde se lăsă liniştea. Dar apoi se auzi un râs pervers şi din umbră apăru Papion.

Press Pause

-Până când ai să te mai chinui?
Cum să fac?! Ce să fac?! Ce să cred?! Pe cine să cred?!
Cu toţii avem clipe de astea. Clipe disperate. Clipe în care nu ştim ce să facem, clipe în care vrem doar să luăm o pauză de la toţi şi de la toate.
-Am nevoie de o pauză...nu ştiu ce e cu mine...nu mai pot...nu ştiu încotro să apuc şi mai ales cu cine.
-Vreau să fii bine. Atât. Nu mai vreau să văd şuroaie de lacrimi şi sacrificii.

Alte...dulciuri!

Aşteptăm toată săptămâna ziua de vineri...
Aşteptăm tot anul să vină vara...
Aşteptăm toată viaţa să vină fericirea...
Dar oare e de ajuns să aşteptăm? Eu una m-am săturat să o aştept aşa că am pornit în căutarea ei!
Oare nu caut unde trebuie? UNDE TE ASCUNZI, FERICIRE? Tu şi iubirea, voi două faceţi zile amare tuturor. Despre voi se scriu cărţi, să fac filme, toţi vă cautăm toată viaţa.

Dulciuri

Vezi...? E noapte! Și suntem numai noi doi...Papion! Iar zâmbetul tău seducător de obraznic...îmi dă ''fiori''! Mmmm...iubesc mirosul tău de tămâie! Unde ai fost atâta timp? Nopțile au fost ''goale'' fără dulceața atingerilor tale . Și...mă bucur că ai revenit! Și...abia aștept să mă arunc în apele tale tulburi!
Nu privi înapoi...sărută-mă și savurează-mi parfumul de mentă. Hai să ne iubim într-un mod scandalos. Doar știi că-mi place să mă otrăvești! Tu...ești dreptul meu! Și...promit...de data asta fără mănuși!

Stropi de parfum

Departe suntem unul de celălalt. De ce ? De ce ? De ce ? Mă chinui și nu înțeleg de ce caut în continuare urma pașilor tăi care s-au pierdut în noapte...
Știi că fiecare clipă din viața mea îți este dedicată? De ce nu mi-ai spus că sub privirea enigmatică a ochilor tăi...se află un suflet ''parfumat'' de regrete ? Știi că ești singurul care m-ar ''aprinde''...atunci când lumina s-ar ''stinge''? Știi că oamenii...nu vor ca eu să te iubesc? Dar lor nu le pasă că Dumnezeu te-a trimis în calea mea! Ei nu știu...că datorită ție am cunoscut necunoscutul din mine. Ei nu știu...că fiecare clipă pe care o sacrifici pentru mine...o voi purta în urma mea ca un păcat nemărturisit. Nu! Pentru ei aceste rânduri sunt vorbe goale...!