Ce acuzător sună aceste vorbe...dar sunt doar adevăruri spuse după lungi analize şi după lungi poveşti ascultate...
Ooo, tu, entitate atât de frumos creionată, cum m-ai păcălit? Să fi fost ochii tăi migdaliaţi cei care m-au hipnotizat? Să fi fost seriozitatea ta de vină? Ştiu doar că ai făcut-o...
Cum se poate ca sub un chip angelic să se ascundă...opusul? Cum e posibil aşa ceva? Cum???
Nu am voie să te judec. Nu atâta timp cât fiecare dintre noi are o parte ascunsă, o parte ÎNTUNECATĂ...
Bunătatea şi răutatea sunt ca nişte lupi, după cum spune o legendă indiană. Supravieţuieşte cel pe care îl hrăneşti.
-Eşti rău...
-Ştiu, lumea m-a făcut aşa.
NU! Tu vrei să fii aşa! Poate lumea este crudă, rea, machiavelică, dar şi tu devii aşa dacă îi iei în seama, dacă pui la suflet. Nu trebuie să-ţi pese...oricum vor vorbi, indiferent ce faci.
De ce să oferi bunătate dacă ceilalţi nu merită? Dar dacă ţi se răspunde înapoi cu bunătate, cu dragoste? CUM să pierzi aşa ceva???
Însă te-ai dovedit a fi RĂU...Poate doar din cauza celorlalţi, dar eşti RĂU. De ce îi iei în seamă? DE CE? Aveai totul pe tavă, trebuia doar să o ,,iubeşti puţin''...dar se pare că alt lup a învins...
Păcat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu