Perfeeeeeect!!!

Azi a fost o zi perfectă. Şi am simţit asta pe durata întregii zile. Chiar şi atunci când era să pierd autobuzul! (important e că nu l-am pierdut)

Perfectă din punctul meu de vedere...adică dacă soarele e sus de cer şi îmi zâmbeşte (prefer ,,zâmbeşte'' în loc de ,,îmi intră în ochi şi e enervant) de ce să fiu tristă?

Nu se anunţa a fi o zi aşa frumoasă, dar am făcut-o eu. Plus că mi s-a întâmplat ceva...care mi-a schimbat atitudinea, să zicem.

Trecând pe stradă, am observat că nimeni nu zâmbeşte. Toţi sunt grăbiţi, ocupaţi să vorbească la telefon, să-şi certe copiii care râd prea tare şi sar în sus, încruntaţi, aşa că am decis să mă uit la mine, să văd: eu cum sunt?

Spre surprinderea mea, am văzut o fată care merge uşor aplecată în faţă, dar nu din cauza grijilor (doar neascultarea faţă de mama)...o fată cu cearcăne, încruntată, cu părul prins sus, neglijent. Şi atunci m-am oprit. E o zi prea frumoasă ca să fiu aşa de tristă, e o zi prea frumoasă ca eu să mă gândesc la trecut şi să-mi reproşez anumite lucruri, să merg încruntată şi să mă întreb ,,cum ar fi fost dacă...?''. GATA! E o zi prea frumoasă! E timpul să urmez sfaturile pe care tot EU le dau celorlalţi.

Aşa că m-am oprit, mi-am dat drumul la păr, mi-am îndreptat spatele şi am zâmbit. Uşor, am ridicat colţurile gurii şi...da, am zâmbit! Şi astfel ziua mea a devenit mai bună! Am zâmbit şi doamna tristă de la chioşcul de ziare a zâmbit şi ea. Am zâmbit şi ceilalţi mi-au zâmbit şi ei! Nu a fost aşa de greu!

Aşa că...un zâmbet, vă rog! :D