Sigiliul

Ea...era ea. O femeie. El...era el. Un bărbat. Ea...era trecutul lui. El...era viitorul ei. Ei...trăiau o comedie romantică.

Aș vrea să ''mor''...pentru că ceea ce morții le lasă celor vii (...) este desigur o tristețe de neconsolat, dar și datoria de a trăi mai intens, de a împlini partea de viață de care morții au fost nevoiți aparent să se despartă, dar care rămâne intactă...



Nu pot trăi cu ideea de a fi singură într-o lume a ecourilor...

UN PAS...al meu?...al tău?...dar NE DESPARTE...

TU...dăruire necondiționată...EU...sacrificiu suprem...NOI...un parfum al dragostei eterne...

Când viața ia o altă întorsătură și lucrurile nu se întâmplă exact în modul în care tu ai anticipat că se vor întâmpla, nu ai cum să dai înapoi. Când dragostea îți taie calea și te poartă spre noi drumuri și decizii, magia ei te face să uiți de rațiune pentru un moment. Te convinge să te bucuri de ceea ce ai, gândindu-te că poate mâine, ceea ce azi numești paradis, se poate transforma într-un adevărat abis al suferinței. Salvarea vine în momentele în care te aștepți cel mai puțin, de la persoana cea mai nepotrivită să te ajute. Sau poate chiar acea aparentă nepotrivire poate fi adevărata cale spre fericire.

Offf...''Când iubești pe cineva, îl iei în întregime, cu toate legăturile, cu toate obligațiile lui. Îi iei povestea, trecutul și prezentul. Iei totul sau nimic.''