Sfetnicul...

      E noapte...și plouă...iar singurul lucru viu din cameră este doar ceasul...
Am deschis fereastra pentru...a putea auzi prin perdeaua fină cum ploaia plângea...dar și pentru a simți aerul rece al nopții...De obicei...prin ''portalul'' numit noapte își făceau apariția multe ființe ale trecutului...În această noapte...nu-și făcu prezența decât două dintre ele : Cel cu Cămașa Neagră și Sufletul pereche(Sfetnicul)...Aceste două suflete firave erau ale mele...într-o antiteză atât de romantică...unul era etern...celălalt efemer...Eternului vroiam să-i ofer trupul meu...iar Efemerului...sufletul meu...
Cel cu Cămașa Neagră mă luă în brațe...Nu îndrăzneam să-l privesc în ochii ...iar el...savura faptul că eram vulnerabilă în prezența lui...

- Ți-e dor de mine...iubita mea?
- Nu știu...unde ești?
- Pretutindeni...și voi fi până la sfârșit...
- .....................
- Iubito...de ce plângi?
- Nu ești real...
Dispăru în adierea nopții...
Sfetnicul mă fixa cu privirea...în timp ce zorii unei noi zile...își făceau apariția...
- Tu...oferă-mi un moment magic...te iubesc și te aștept de atâtea secole...alungă păcatele din inima mea...anulează orice noțiune a timpului...șterge orice amintire a unui început...orice teamă de sfârșit...eu sunt tu...tu ești eu...suntem una cu Universul...
- În ciuda veșniciei tale...ești un om singur.Și, pe măsură ce crești în ochii celorlalți, te cufunzi tot mai mult în singurătate. Ești blestemată ca în fiecare zi să te confrunți cu eternitatea sau cu absența ei. Fiecare particulă a timpului este o încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins. Misiunea ta este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate...Amândoi suntem nevoiți să mergem mai departe decât am fi crezut vreodată că putem ajunge,să iesim în larg,până când rămânem cu totul singuri,lipsiți de orice sprijin...
Dispăru în parfumul dimineții...
Când m-am trezit...pe măsuța din cameră se aflau două cărți de Tarot...acel ceva imposibil în cel mai posibil mod...Magicianul și Eremitul...
Între două Suflete pereche,tot tăcerea poartă cele mai multe semnificații și decodifică cele mai complicate mesaje...